cepăi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. –
Cf. magh. csapni.cepăi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. –
Comp. magh. csapni.cepăi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cepăí (a ~) (a lipăi) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. cepăiésc, imperf. 3
sg. cepăiá; conj. prez. 3
să cepăiáscăcepăi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEPĂÍ, cepăiesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.) A păși, producând un zgomot ușor; a lipăi. —
Cf. magh. c s a p n i.