cenușerniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CENUȘÉRNIȚĂ, cenușernițe, s. f. (
Pop.) Scrumieră. –
Cenușă +
suf. -erniță.cenușerniță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CENUȘÉRNIȚĂ, cenușernițe, s. f. (
Pop.) Scrumieră. – Din
cenușă +
suf. -arniță.cenușerniță (Dicționaru limbii românești, 1939)cenușérniță f., pl.
e. Rar. Mic vas de ținut odinioară cenușă la călimărĭ (cenușar). V.
nisiperniță, scrumelniță.cenușerniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cenușérniță (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. cenușérniței; pl. cenușérnițecenușerniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENUȘÉRNIȚĂ, cenușernițe, s. f. (
Pop.) Scrumieră. —
Cenușă +
suf. -erniță.