centralizator - explicat in DEX

centralizator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CENTRALIZATÓR, -OÁRE, centralizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care centralizează. 2. S. n. Document în care se centralizează date. – Din fr. centralisateur.

centralizator (Dicționar de neologisme, 1986)
CENTRALIZATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Situație) care centralizează. [Cf. fr. centralisateur].

centralizator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CENTRALIZATÓR, -OÁRE adj., s. n. (document, situație) care centralizează diverse date. (< fr. centralisateur)

centralizator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CENTRALIZATÓR, -OÁRE, centralizatori, -oare, adj. Care centralizează. – După fr. centralisateur.

centralizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
centralizatór¹ adj. m., pl. centralizatóri; f. sg. și pl. centralizatoáre

centralizator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
centralizatór² s. n., pl. centralizatoáre

centralizator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CENTRALIZATÓR, -OÁRE, centralizatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care centralizează. 2. S. n. Document în care se centralizează date. — Din fr. centralisateur.