centralist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CENTRALÍST1, -Ă, centraliști, -ste, adj. Potrivit centralismului, care aparține centralismului, privitor la centralism. – Din
fr. centraliste.centralist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CENTRALÍST2, -Ă, centraliști, -ste, s. m. și
f. Persoană care lucrează într-o centrală (telefonică). –
Centrală +
suf. -ist.centralist (Dicționar de neologisme, 1986)CENTRALÍST, -Ă adj. Conform centralismului. //
s.m. și f. Operator într-o centrală telefonică sau telegrafică. [Cf. fr.
centraliste].
centralist (Marele dicționar de neologisme, 2000)CENTRALÍST, -Ă I.
adj. conform centralismului. II. s. m. f. operator într-o centrală (telefonică). (< fr.
centraliste)
centralist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CENTRALÍST, -Ă, centraliști, -ste, adj. Potrivit centralismului, care aparține centralismului. –
Fr. centraliste.centralist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)centralíst adj. m.,
pl. centralíști; f. centralístă, pl. centralístecentralist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENTRALÍST1, -Ă, centraliști, -ste, adj. Potrivit centralismului, care aparține centralismului, privitor la centralism. — Din
fr. centraliste.centralist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENTRALÍST2, -Ă, centraliști, -ste, s. m. și
f. Persoană care lucrează într-o centrală (telefonică). —
Centrală +
suf. -ist.