centralism - explicat in DEX



centralism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CENTRALÍSM s. n. Sistem de organizare administrativă, economică sau politică, potrivit căruia instituțiile locale se află (în orice problemă) în subordinea instituțiilor centrale și lucrează după dispozițiile acestora. ♦ (Ieșit din uz) Centralism democratic = principiu de bază propriu organizării și activității partidelor comuniste și muncitorești, care susținea îmbinarea centralismului cu democrația, conducerea centralizată cu participarea membrilor colectivității. – Din fr. centralisme. Cf. rus. țentralizm.

centralism (Dicționar de neologisme, 1986)
CENTRALÍSM s.n. Sistem de subordonare administrativă a instituțiilor locale față de instituțiile centrale. ◊ Centralism democratic = principiu de bază al organizării și activității unor colectivități, care constă în îmbinarea centralismului cu democrația, a conducerii centralizate cu participarea largă și activă a membrilor colectivității. [Cf. fr. centralisme].

centralism (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CENTRALÍSM s. n. sistem de subordonare administrativă, economică sau politică a organelor locale, directivelor sau dispozițiilor organelor centrale. ♦ ~ democratic = principiu de bază al organizării și activității partidelor comuniste și al statelor socialiste. (< fr. centralisme)

centralism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CENTRALÍSM s. n. Sistem de administrație potrivit căruia instituțiile locale se află (în orice problemă) în subordinea instituțiilor centrale și lucrează după dispozițiile acestora. ◊ Centralism democratic = sistem de organizare a partidelor comuniste și muncitorești, care îmbină centralismul cu democrația internă de partid, asigurând astfel unirea tuturor membrilor partidului într-o singură organizație, cu un centru conducător unic și cu o disciplină unică, obligatorie pentru toți membrii săi. – Fr. centralisme.

centralism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
centralísm s. n.

centralism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CENTRALÍSM s. n. 1. Sistem politic sau de decizie a unei autorități centrale. 2. Tendință de centralizare. — Din fr. centralisme. Cf. rus. țentralizm.