cenogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CENOGENÉZĂ, cenogeneze, s. f. (
Biol.) Apariție a unor caractere în cursul dezvoltării, datorită adaptării la condițiile de mediu. – Din
fr. cénogenèse.cenogeneză (Dicționar de neologisme, 1986)CENOGENÉZĂ s.f. (
Biol.)
1. Dezvoltare a unui individ de tip particular care nu repetă filogenia speciei sale.
2. Grup de indivizi rezultați dintr-un strămoș comun. [< fr.
cénogenèse, cf. gr.
koinos – comun,
genesis – naștere].
cenogeneză (Marele dicționar de neologisme, 2000)CENOGENÉZĂ s. f. (biol.) apariția de caractere noi în urma schimbării condițiilor de mediu. (< fr.
cénogenèse)
cenogeneză (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENOGENÉZĂ, cenogeneze, s. f. (
Biol.) Apariție a unor caractere în cursul dezvoltării, datorită adaptării la condițiile de mediu. — Din
fr. cénogenèse.