cenobitism (Dicționar de neologisme, 1986)CENOBITÍSM s.n. (op.
anahoretism) Situație de cenobit. [< fr.
cénobitisme].
cenobitism (Marele dicționar de neologisme, 2000)CENOBITÍSM s. n. stare de cenobit; viață de cenobit. (< fr.
cénobitisme)
cenobitism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cenobitísm s. n.cenobitism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENOBITÍSM s. n. Situație de cenobit; viață de cenobit. — Din
fr. cénobitisme.