cenobitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CENOBÍTIC, -Ă, cenobitici, -ce, adj. Al cenobiților, de cenobiți. – Din
fr. cénobitique.cenobitic (Dicționar de neologisme, 1986)CENOBÍTIC, -Ă adj. Referitor la cenobiți. [< fr.
cénobitique].
cenobitic (Dicționaru limbii românești, 1939)*cenobític, -ă adj. (d.
cenobit; fr.
cénobitique). De cenobit.
cenobitic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CENOBÍTIC, -Ă, cenobitici, -ce, adj. Al cenobiților, de cenobiți. — Din
fr. cénobitique.