cementită - explicat in DEX

cementită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEMENTÍTĂ, cementite, s. f. Carbură de fier dură, care se găsește în fontă și în oțel. – Din fr. cémentite.

cementită (Dicționar de neologisme, 1986)
CEMENTÍTĂ s.f. 1. Carbură de fier, care formează unul din constituenții aliajelor fier-carbon. 2. Inflamație cronică a cementului dentar. [< fr. cémentite].

cementită (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CEMENTÍTĂ s. f. 1. carbură de fier, constituent de bază al oțelurilor și fontelor. 2. inflamație cronică a cementului dentar. (< fr. cémentite)

cementită (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CEMENTITĂ (‹ fr. {i}) s. f. Carbură de fier reprezentînd constituentul structural caracteristic al oțelurilor și fontelor; conține 6,67% carbon.

cementită (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CEMENTÍTĂ, cementite, s. f. Carbură de fier dură care se găsește în fontă și în oțel. – Fr. cémentite.

cementită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cementítă s. f., g.-d. art. cementítei; pl. cementíte

cementită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEMENTÍTĂ, cementite, s. f. Carbură de fier dură, care se găsește în fontă și în oțel. — Din fr. cémentite.