celărel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CELĂRÉL,celărele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui celar. – Celar + suf. -el.
celărel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CELĂRÉL,celărele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui celar.
celărel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) celărél (pop.) s. n., pl. celăréle
celărel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CELĂRÉL,celărele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui celar.— Celar + suf. -el.