celulă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CELÚLĂ, celule, s. f. 1. Element constitutiv fundamental al organismelor vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu, reprezentând cea mai simplă unitate anatomică.
2. (În sintagma)
Celulă de partid = (în trecut) denumirea organizației de bază a partidului comunist.
3. Fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor de ceară, în care albinele depun mierea, cresc ouăle, puietul sau depozitează hrana; alveolă.
4. Încăpere (strâmtă) în închisori, unde sunt ținuți arestații sau condamnații.
5. Ansamblu format din aripile (și fuzelajul) unui avion.
6. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alăturate și cu aceeași funcție, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic.
Celulă de siloz. 7. (În telecomunicații) Suprafață geografică limitată acoperită de un releu de emisie-recepție, în cadrul sistemului de telefonie celulară. – Din
fr. cellule, lat. cellula.celulă (Dicționar de neologisme, 1986)CELÚLĂ s.f. 1. Element anatomic de bază al organismelor vii.
2. Fiecare dintre cămăruțele unui fagure de albine.
3. Încăpere strâmtă în închisori pentru detențiunea izolată a celor închiși.
4. Ansamblu format din aripile unui avion. ♦ Formație de zbor, compusă din două avioane de luptă.
5. (
Tehn.) Compartiment al unui dispozitiv, format din unul sau mai multe elemente egale. [< fr.
cellule, it., lat.
cellula].
celulă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CELÚLĂ s. f. 1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu. 2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului. 3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste și muncitorești. 4. fiecare dintre cămăruțele unui fagure de albine. 5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detențiunea izolată a celor închiși. 6. ansamblu format din fuzelajul, aripile și ampenajele unui avion. 7. formație de zbor din două avioane de luptă 8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale. (< fr.
cellule, lat.
cellula)
celulă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CELULĂ (‹
fr.; {s} lat.
cellula „cămăruță”)
s. f. 1. (
BIOL.) Element constitutiv al organismelor vii, alcătuit din
membrană, citoplasmă și
nucleu; în interiorul
c. se află organite celulare (condriomul, aparatul lui Golgi etc.), precum și unele formațiuni nepermanente (vacuole, granule etc.). Lîngă nucleu se află centrozomul. Diferențele dintre
c. animală și cea vegetală sînt determinate de natura membranei (protoplasmatică, la animale, și celulozică, la plante), de frecvența și mărimea vacuolelor și a granulelor, precum și de prezența plastidomului în
c. vegetală. Variabile ca formă și dimensiuni și diferențiate funcțional,
c. sînt sediul unor procese biologice fundamentale. În funcție de prezența și calitatea materialului nuclear,
c. sînt:
procariote (materialul nuclear nu este delimitat de o membrană și au, de regulă, un singur cromozom) și
eucariote (materialul nuclear este delimitat de o membrană nucleară);
c. pot avea un singur nucleu (
mononucleare), doi (
binucleare) sau mai mulți (
polinucleare). ♦
Celulă-gazdă = tip de
c. ale cărei reacții metabolice sînt utilizate pentru a asigura creșterea și reproducerea virusurilor. ♦
Celule plasmatice = tip de
c. care se formează în cadrul procesului de diferențiere stimulat de antigenul limfocitelor B; în ele, reticulul endoplasmatic este foarte bine dezvoltat, rolul lui fiind acela de a secreta diferiți anticorpi.
2. C. electrochimică = sistem electrochimic care constă din doi electrozi sau poli legați prin intermediul unui conductor ionic (soluție de electrolit, topitura salină sau solid de obicei oxidic).
3. (ZOOT.) Cavitate hexagonală a fagurelui de ceară, în care albinele depun mierea, cresc puietul sau depozitează hrana. Un fagure este alcătuit din 8.000-9.000 de
c. 4. (
TEHN.) Fiecare dintre compartimentele aproximativ egale care intră în componența unui sistem tehnic (de
ex. c. de siloz, c. de redresare) ♦
C. flexibilă (de fabricație) = structură complexă în procesul de fabricație ce permite adaptarea succesiunii operațiilor de prelucrare în momentul schimbării produsului de fabricat, fără modificarea structurii
c.; componentele
c. sînt elemente de automatizare, roboți industriali și mijloace de producție ce acționează simultan pentru prelucrarea complexă a produsului.
5. (
ELT.) Parte a unei instalații electrice de distribuție care conține echipamentul de înaltă tensiune corespunzător unui singur circuit și constituie o unitate distinctă. ♦
C. solară = dispozitiv care transformă direct energia radiației solare în energie electrică. Au fost produse pentru prima dată în 1954.
C. fotoelectrică v. fotoelectric. 6. (
AV.) Ansamblu format din fuzelajul, aripile și ampenajul unui avion.
7. (
INFORM.)
C. de memorie = ansamblu de elemente dintr-un dispozitiv de memorie al unui calculator electronic, destinat stocării unui cuvînt de calculator sau a unei părți din acesta (de
ex., un octet, un bit).
8. (
Dr.) Încăpere strîmtă într-o închisoare, folosită pentru izolarea unor arestați sau a unor condamnați la pedepse privative de libertate.
celulă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CELÚLĂ, celule, s. f. 1. Element morfofiziologic viu (treaptă în dezvoltarea materiei vii) format în general din nucleu, protoplasmă și membrană și reprezentând cea mai simplă unitate anatomică. ♦
Fig. (În structura organizatorică a unora dintre partidele comuniste și muncitorești) Grupă organizatorică, unitate de bază.
2. Fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor, în care albinele depun mierea.
3. Încăpere (strâmtă) la închisori, unde sunt ținuți arestații sau condamnații.
4. Ansamblu format din aripile și fuzelajul unui avion.
5. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alăturate și cu aceeași funcție, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic.
Celulă de siloz. –
Fr. cellule (
lat. lit. cellula).
celulă (Dicționaru limbii românești, 1939)*célulă f., pl.
e (lat.
céllula, dim. d.
cella, cămară. V.
acĭuĭez, celar, chilie, chelner). Cămăruța (odăița)unuĭ arestat.
Anat. Mică cavitate. Organizmu fundamental al animalelor și plantelor, care se compun dintr´un indefinit număr de celule.
Șt. nat. Alveolă, gaură de fagure. – Fals
celúlă (după fr.). Cp. cu
vírgulă. V.
botcă.celulă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)celúlă s. f.,
g.-d. art. celúlei; pl. celúlecelulă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)celulă f.
1. chilie, cameră mică unde stau călugări sau arestanți:
2. cea mai elementară unitate anatomică și fiziologică sau organismul fundamental al plantelor si al animalelor;
3. chilioară în care albinele își depun mierea.
celulă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CELÚLĂ, celule, s. f. 1. Element constitutiv fundamental al organismelor vii, alcătuit din membrană, citoplasmă și nucleu, reprezentând cea mai simplă unitate anatomică.
2. (În sintagma)
Celulă de partid = (în trecut) denumirea organizației de bază a partidului comunist.
3. Fiecare dintre cavitățile hexagonale ale fagurilor de ceară, în care albinele depun mierea, cresc ouăle, puietul sau depozitează hrana; alveolă.
4. Încăpere (strâmtă) în închisori, unde sunt ținuți arestații sau condamnații.
5. Ansamblu format din aripile (și fuzelajul) unui avion.
6. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alăturate și cu aceeași funcție, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic.
Celulă de siloz. — Din
fr. cellule, lat. cellula.