celuitor - explicat in DEX

celuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CELUITÓR, -OÁRE, celuitori, -oare, s. m. și f., adj. (Reg.) (Persoană) care înșală, amăgește, ademenește. [Pr.: -lu-i-] – Celui + suf. -tor.

celuitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CELUITÓR, -OÁRE, celuitori, -oare, s. m. și f., adj. (Reg.) (Persoană) care înșală, amăgește, ademenește. – Din celui + suf. -(i)tor.

celuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
celuitór (reg.) (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. celuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. celuitoáre

celuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CELUITÓR, -OÁRE, celuitori, -oare, s. m. și f., adj. (Reg.) (Persoană) care înșală, amăgește, ademenește. [Pr.: -lu-i-] — Celui + suf. -tor.