celestin - explicat in DEX

celestin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CELESTÍN, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. – Din fr. célestin.

celestin (Dicționar de neologisme, 1986)
CELESTÍN, -Ă s.m. și f. Călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. [< fr. célestin].

celestin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CELESTÍN s. m. călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. (< fr. célestin)

celestin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
celestín s. m., pl. celestíni

celestin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Celestin m. 1. nume a cinci papi (422-1294); 2. călugăr din ordinul fundat de Celestin V (1294).

celestin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CELESTÍN, celestini, s. m. Călugăr aparținând unui ordin catolic fondat în anul 1254. — Din fr. célestin.