celest (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CELÉST, -Ă, celești, -ste, adj. (
Livr.; poetic) Ceresc;
fig. foarte frumos, minunat, divin. – Din
fr. céleste, lat. caelestis.celest (Dicționar de neologisme, 1986)CELÉST, -Ă adj. 1. Ceresc.
2. (
Fig.) Foarte frumos, splendid, minunat. [< fr.
céleste, it.
celeste, cf. lat.
caelestis].
celest (Marele dicționar de neologisme, 2000)CELÉST, -Ă adj. 1. ceresc. 2. (fig.) splendid, minunat, divin. (< fr.
céleste, lat.
caelestis)
celest (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CELÉST, -Ă, celești, -ste, adj. (Franțuzism, poetic) Ceresc;
fig. foarte frumos, minunat. –
Fr. céleste (
lat. lit. caelestis).
celest (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)celést (
livr.)
adj. m.,
pl. celéști; f. celéstă, pl. celéstecelest (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CELÉST, -Ă, celești, -ste, adj. (
Livr.) Ceresc;
fig. foarte frumos, minunat, divin. — Din
fr. céleste, lat. caelestis.