celeritate - explicat in DEX

celeritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CELERITÁTE s. f. (Livr.) Iuțeală (1), repeziciune (1). – Din fr. célérité, lat. celeritas, -atis.

celeritate (Dicționar de neologisme, 1986)
CELERITÁTE s.f. (Rar) Iuțeală, repeziciune. [Cf. fr. célérité, it. celerità, lat. celeritas].

celeritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CELERITÁTE s. f. 1. iuțeală, repeziciune, viteză. 2. viteza de propagare a undei, a perturbației printr-un mediu fluid în repaus. (< fr. célérité, lat. celeritas)

celeritate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CELERITÁTE s. f. (Franțuzism) Iuțeală, repeziciune. – Fr. célérité (lat. lit. celeritas, -atis).

celeritate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*celeritáte f. (lat. celéritas, -átis). Ĭuțeală, rapiditate.

celeritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
celeritáte (livr.) s. f., g.-d. art. celeritắții

celeritate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CELERITÁTE s. f. (Livr.) Iuțeală (1), repeziciune (1). — Din fr. célérité, lat. celeritas, -atis.