celenterat - explicat in DEX

celenterat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CELENTERÁT, celenterate, s. n. (La pl.) încrengătură de animale inferioare, de obicei marine, care au corpul cu pereții alcătuiți din două straturi de celule și cu o cavitate digestivă în interior; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. ◊ (Adjectival) Meduza și coralii sunt animale celenterate. – Din fr. coelentérés.

celenterat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CELENTERAT (‹ fr. {i}; {s} gr. koilos „scobit” + enteron „intestin”) s. n. (la pl.) Încrengătură de metazoare marine, rar dulcicole, care au fie o cavitate digestivă simplă și trăiesc libere sau fixate (hidrozoarele = hidrele), fie o cavitate digestivă închisă și pot fi libere (scifozoarele = meduzele) sau fixate (antozoarele = coralii). Au corpul saciform, cu un ectoderm sensibil (epiderma, situată la exterior) și un endoderm cu rol digestiv (care îl căptușește pe primul), un singur orificiu diferențiat, fie bucal, fia anal, tentacule cu celule urticante; se reproduc prin ouă sau înmugurire și formează deseori colonii.

celenterat (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CELENTERÁT, celenterate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale inferioare, al căror corp este redus la un sac prevăzut cu un orificiu înconjurat de tentacule; (și la sg.) animal făcând parte din această încrengătură. ◊ (Adjectival) Meduza și coralii sunt animale celenterate. – După fr. coelentérés.

celenterat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*celenterát, -ă adj. și s. (vgr. kotlos, cav, și énteron, intestin). Zool. N. pl. (subînț. animal). Animal cu o singură cavitate, care reprezentă [!] prima cavitate digestivă formată direct din oŭ, ca polipiĭ (idra, meduza, coraliŭ, gorgona și sifonoforiĭ): celenteratele formează o ramură a regnuluĭ animal. – În ainte [!] se zicea zoofit.

celenterat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
celenterát s. n., pl. celenteráte

celenterat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CELENTERÁT, celenterate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale inferioare, de obicei marine, care au corpul cu pereții alcătuiți din două straturi de celule și cu o cavitate digestivă în interior; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. ◊ (Adjectival) Meduza și coralii sunt animale celenterate. — Din fr. coelentéré.