celebritate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CELEBRITÁTE, (
2)
celebrități, s. f. 1. Însușirea de a fi celebru; reputație, faimă.
2. Persoană care se bucură de mare renume și prestigiu. – Din
fr. célébrité, lat. celebritas, -atis.celebritate (Dicționar de neologisme, 1986)CELEBRITÁTE s.f. 1. Reputație, faimă.
2. Om celebru, cu faimă, cu mare renume, renumit. [Cf. fr.
célébrité, lat.
celebritas].
celebritate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CELEBRITÁTE s. f. 1. reputație, faimă. 2. om celebru, cu mare renume și prestigiu. (< fr.
célébrité, lat.
celebritas)
celebritate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CELEBRITÁTE, (2) celebrități, s. f. 1. Însușirea de a fi celebru; reputație, faimă.
2. Persoană care se bucură de mare renume. –
Fr. célébrité (
lat. lit. celebritas, -atis).
celebritate (Dicționaru limbii românești, 1939)*celebritáte f. (lat.
celébritas, -átis). Mare reputațiune, faĭmă; persoană celebră:
acest profesor e o celebritate.celebritate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)celebritáte (-le-bri-) s. f.,
g.-d. art. celebritắții; pl. celebritắțicelebritate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)celebritate f.
1. reputațiune întinsă;
2. persoană celebră.
celebritate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CELEBRITÁTE, (
2)
celebrități, s. f. 1. Însușirea de a fi celebru; reputație, faimă.
2. Persoană care se bucură de mare renume și prestigiu. — Din
fr. célébrité, lat. celebritas, -atis.