celebru - explicat in DEX

celebru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CELÉBRU, -Ă, celebri, -e, adj. Renumit, vestit, ilustru. – Din fr. célebre, lat. celebris.

celebru (Dicționar de neologisme, 1986)
CELÉBRU, -Ă adj. Cunoscut de foarte multă lume pentru calități excepționale; renumit, vestit, ilustru. [< fr. célèbre, cf. it. celebre, lat. celeber].

celebru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CELÉBRU, -Ă adj. cu faimă, renumit, vestit, reputat, ilustru. (< fr. célèbre, lat. celeber)

celebru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CELÉBRU, -Ă, celebri, -e, adj. Renumit, vestit. – Fr. célebre (lat. lit. celebris, -e).

celebru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*celébru, -ă adj. (fr. célèbre, d. lat. céleber). Faĭmos, renumit, vestit.

celebru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
celébru (-le-bru) adj. m., art. celébrul, pl. celébri, art. celébrii; f. celébră, pl. celébre

celebru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
celebru a. faimos, renumit, vestit.

celebru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CELÉBRU, -Ă, celebri, -e, adj. Renumit, vestit, ilustru. — Din fr. célebre, lat. celebris.