cehesc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CEHÉSC, -EÁSCĂ,cehești, adj. (Rar) Ceh (2). – Ceh. + suf. -esc.
cehesc(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CEHÉSC, -EÁSCĂ,cehești, adj. (Rar) Ceh. – Din ceh + suf. -esc.
cehesc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cehésc adj. m., f. ceheáscă; pl. m. și f. cehéști
cehesc(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CEHÉSC, -EÁSCĂ,cehești, adj. (Rar) Ceh (2). — Ceh + suf. -esc.