ceh (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEH, -Ă, cehi, -e, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care face parte din populația de bază a Cehiei sau este originară de acolo.
2. Adj. Care aparține Cehiei sau populației ei, privitor la Cehia sau la populația ei; cehesc. ♦ (Substantivat,
f.) Limba vorbită de cehi (
1), făcând parte din ramura apuseană a limbilor slave. – Din
ceh. čech. Cf. sl. cĕhŭ.