ceh - explicat in DEX

ceh (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEH, -Ă, cehi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cehiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Cehiei sau populației ei, privitor la Cehia sau la populația ei; cehesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de cehi (1), făcând parte din ramura apuseană a limbilor slave. – Din ceh. čech. Cf. sl. cĕhŭ.

ceh (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ceh (céhi), s. m. – Locuitor al Cehiei. Sl. čechŭ; în vechime, cu pl. ceși. – Der. cehesc (var. ceșesc), adj. (ceh).

ceh (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CEH, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Cehia. ◊ (s. f.) limbă din ramura apuseană a limbilor slave, vorbită de cehi. (< germ. tschechisch)

ceh (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CEH, -Ă, cehi, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Cehiei (p. ext. Cehoslovaciei) sau populației ei, privitor la Cehia (p. ext. la Cehoslovacia) sau la populația ei. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Cehiei (p. ext. a Cehoslovaciei). – Ceh. čech.

ceh (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ceh adj. m., s. m., pl. cehi; adj. f., s. f. céhă, pl. céhe

ceh (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEH, -Ă, cehi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Cehiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Cehiei sau cehilor (1), privitor la Cehia ori la cehi; cehesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de cehi (1), făcând parte din ramura apuseană a limbilor slave. — Din ceh. čech. Cf. sl. c ĕ h ŭ.