ceasornicărie - explicat in DEX

ceasornicărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEASORNICĂRÍE¹ s. f. Meseria de ceasornicar (1). – Ceasornicar + suf. -ie.

ceasornicărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEASORNICĂRÍE², ceasornicării, s. f. Atelier, prăvălie unde se repară sau se vând ceasornice (1). – Ceasornic + suf. -ărie.

ceasornicărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CEASORNICĂRÍE, (2) ceasornicării, s. f. 1. Meseria de ceasornicar. 2. Atelier, prăvălie unde se repară sau se vând ceasornice. – (1) Din ceasornicar + suf. -ie, (2) ceasornic + suf. -ărie.

ceasornicărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
ceasornicăríe f. Meseria de ceasornicar. Fabrică saŭ prăvălie de ceasornice. Mare cantitate de ceasornice.

ceasornicărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ceasornicăríe s. f., art. ceasornicăría, g.-d. art. ceasornicăríei; (ateliere) pl. ceasornicăríi, art. ceasornicăríile

ceasornicărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ceasornicărie f. 1. meseria și marfa ceasornicarului; 2. fabrică sau prăvălie de ceasornice.

ceasornicărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEASORNICĂRÍE¹ s. f. Meseria de ceasornicar (1). — Ceasornicar + suf. -ie.

ceasornicărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEASORNICĂRÍE², ceasornicării, s. f. Atelier, prăvălie unde se repară sau se vând ceasornice (1). — Ceasornic + suf. -ărie.