ceasornicar - explicat in DEX

ceasornicar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEASORNICÁR, ceasornicari, s. m. 1. Persoană care repară sau vinde ceasuri (3). 2. Insectă dăunătoare, mică de 4-5 mm, care face galerii în lemnul construcțiilor și al mobilelor și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasului (Anobium pertinax). – Ceasornic + suf. -ar.

ceasornicar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CEASORNICÁR, ceasornicari, s. m. Persoană care repară sau vinde ceasornice. – Din ceasornic + suf. -ar.

ceasornicar (Dicționaru limbii românești, 1939)
ceasornicár m. Fabricant saŭ vînzător de ceasornice.

ceasornicar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ceasornicár s. m., pl. ceasornicári

ceasornicar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ceasornicar m. cel ce face sau vinde ceasornice.

ceasornicar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEASORNICÁR, ceasornicari, s. m. 1. Persoană care repară sau vinde ceasuri (3). 2. Insectă dăunătoare, mică de 4-5 mm, care face galerii în lemnul construcțiilor și al mobilelor și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasului (Anobium pertinax). — Ceasornic + suf. -ar.