ceaslov - explicat in DEX

ceaslov (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEASLÓV, ceasloave, s. n. Carte bisericească cuprinzând anumite rugăciuni și cântări pentru diferite ceasuri (4) ale zilei și care servea cândva și ca abecedar. [Var.: ceasoslóv s. n.] – Din sl. časoslovŭ.

ceaslov (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ceaslóv (ceasloáve), s. n. – 1. Carte bisericească cuprinzînd anumite rugăciuni pentru diferite ceasuri ale zilei. – 2. Cărțoi, catastiv. Sl. časoslovŭ (Cihac, II, 47); cf., pentru sens orologhiu.

ceaslov (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CEASLÓV, ceasloave, s. n. Carte bisericească cuprinzând anumite rugăciuni și cântări și care servea cândva și ca abecedar. [Var.: ceasoslóv s. n.] – Slav (v. sl. časoslovŭ).

ceaslov (Dicționaru limbii românești, 1939)
ceaslóv n., pl. oave (vsl. și rus. časoslóvŭ, d. časŭ, ceas, și slóvo, cuvînt). Breviariŭ, carte de rugăcĭunĭ pentru diferite ceasurĭ, numită astăzĭ și orar. Fig. Iron. Carte groasă și plicticoasă, chitan. V. orologiŭ.

ceaslov (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ceaslóv s. n., pl. ceasloáve

ceaslov (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ceaslov n. carte de rugăciuni pentru diferitele ceasuri de peste zi. [Slav. ČASLOVŬ].

ceaslov (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEASLÓV, ceasloave, s. n. Carte bisericească cuprinzând anumite rugăciuni și cântări pentru diferite ceasuri (4) ale zilei și care servea cândva și ca abecedar. [Var.: ceasoslóv s. n.] — Din sl. časoslovŭ.