ceas (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEAS, ceasuri, s. n. 1. Interval de timp egal cu 60 de minute; oră. ◊
Loc. adv. Cu ceasurile = timp îndelungat, mult.
La tot ceasul = întruna, mereu. ◊
Expr. Cu un ceas mai devreme (sau
mai curând) = cât mai repede cu putință, până nu e prea târziu.
În ceasul al doisprezecelea = în ultimul moment. ♦ Spațiu, distantă care se poate parcurge în timp de o oră.
Acest sat e la 3 ceasuri de București. ◊
Expr. A face un ceas bun până... = a avea nevoie de o oră întreagă (sau de mai bine de o oră) până... ♦ Fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi și care sunt marcate pe cadranul și cu acele unui ceasornic;
p. ext. bătaie a ceasornicului, când acele cadranului ajung la unul dintre punctele principale ale cadranului.
2. Moment, clipă; timp, vreme. ♦ Timpul dinaintea sau din cursul unui eveniment. ◊
Expr. Ceas bun (sau
rău) = (în superstiții) moment considerat ca norocos (sau nenorocos). (
Să fie)
într-un ceas bun! formulă prin care se urează cuiva sucees când întreprinde ceva. (
Pop.)
A se da de ceasul morții = a se agita; a se frământa, a se zbuciuma.
3. Aparat care servește la determinarea și măsurarea timpului în limitele unei zile; ceasornic. ◊
Ceas electronic = ceas a cărui funcționare se bazează pe folosirea circuitelor integrate specializate.
Ceas digital = ceas (electronic) la care ora este indicată prin cifre atașate pe un ecran.
Ceas vorbitor =
a) ceas electronic la care ora este anuntată verbal;
b) magnetofon pentru redarea înregistrărilor de semnal orar și a unor informații vorbite asociate, folosit pentru anuntarea orei exacte în rețeaua telefonică.
Ceas solar = suprafață mărginită de numere, având în centru o tijă a cărei umbră indică cu aproximație orele zilei; cadran solar. ◊
Expr. A merge ca ceasul = (despre mașini, aparate etc.) a funcționa perfect. ♦ Aparat în formă de ceas (
3), ale cărui limbi înregistrează mișcarea, viteza, consumul; contor.
4. Slujbă religioasă săvârșită la anumite ore din zi. – Din
sl. časŭ.ceas (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ceás (ceásuri), s. n. –
1. Oră. –
2. Spațiu care poate fi parcurs într-o oră. –
3. Oră, moment, dată. –
4. Ceasornic. –
5. Slujbă religioasă săvîrșită la anumite ore din zi. –
Megl. ceas. Sl. časŭ „oră” (Miklosich,
Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 47; Meyer 442);
cf. bg.,
sb.,
sl. čas, alb. tšas. Cf. ceaslov, ceasornic.ceas (Dicționar de argou al limbii române, 2007)CEAS busolă, ceapă, ceapă roșie, moară, moară albă / galbenă / roșie, morișcă, phirnitor.
ceas (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CEAS, ceasuri, s. n. 1. Interval de timp cuprinzând 60 de minute; oră. ◊
Loc. adv. Cu ceasurile = timp îndelungat.
La tot ceasul = într-una, mereu. ◊
Expr. Cu un ceas mai devreme (sau
mai curând) = fără întârziere, până nu e prea târziu.
În ceasul al doisprezecelea = în ultima clipă. ♦ Spațiu parcurs în timp de o oră.
Acest sat e la 3 ceasuri de București. ◊
Expr. A face un ceas bun până... = a avea nevoie de o oră întreagă (sau de mai bine de o oră) până... ♦ Fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi și care sunt determinate de cadranul și acele unui ceasornic;
p. ext. bătaie a ceasornicului, când acele cadranului ajung la unul dintre cele 12 puncte principale ale cadranului.
2. Moment, clipă; timp, vreme.
O, ceas al tainei, asfințit de sară! (EMINESCU). ♦ Timpul dinaintea sau din cursul unui eveniment. ◊
Expr. Ceas bun (sau
rău) = (în superstiții) moment norocos (sau nenorocos).
(Să fie) într-un ceas bun! formulă prin care se urează cuiva succes când întreprinde ceva.
A se da de ceasul morții = a se frământa, a se zbuciuma.
3. Aparat care servește la determinarea și măsurarea timpului în limitele unei zile; ceasornic. ◊
Expr. A merge ca ceasul = a funcționa perfect. ♦ Aparat în formă de ceas
(3), ale cărui limbi înregistrează mișcarea, viteza, consumul; contor.
4. Slujbă religioasă săvârșită la anumite ore din zi. – Slav (
v. sl. časŭ).
ceas (Dicționaru limbii românești, 1939)1) ceas n., pl.
urĭ (vsl.
časŭ). Ora, a doŭă-zecĭ și patra parte dintre doŭă răsăriturĭ de soare. Moment, timp:
ceasu prînzuluĭ, ceasu plecăriĭ. Ceasornic:
un ceas de aur, ceasu umblă în ainte [!]. Ceas răŭ, moment care aduce nefericire.
Într´un ceas bun, noroc să dea Dumnezeŭ (formulă de urare).
La opt ceasurĭ saŭ
la opt, la ceasu al optulea.
Cît e ceasu (V.
cît),
ce ceas e saŭ
cîte ceasurĭ sînt, ce oră e, ce oră arată ceasornicu?
E ceasu opt (și) jumătate, opt și un sfert, opt fără un sfert, opt și 10, opt fără 10 minute saŭ
sînt opt ceasurĭ, ceasornicu arată opt ore ș. a. Pl. Părțĭ din ceaslov rostite la diferite ceasurĭ. – Dim.
cescuț, pl.
urĭ saŭ
e (Prav. MB).
ceas (Dicționaru limbii românești, 1939)2) ceas (Mold.) interj. care se adresează vaciĭ ca să stea nemișcată la muls. V.
alicĭ 2.ceas (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ceas s. n.,
pl. ceásuriceas (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ceas n.
1. a 24-a parte dintr’o zi:
ceasul se împarte în 60 de minute; 2. diferite momente ale unei zile:
ceasul prânzului; 3. liniile unui cadran indicând orele;
4. ceasornic:
a stat ceasul; 5. timp, moment:
a sunat ceasul de plecare; 6. pl.
ceasurile, părți din ceaslov rostite la diferite ceasuri ale zilei;
ceas rău, ceas bun, moment funest sau favorabil (după credința astrologică a poporului):
într’un ceas bun; ceasul cel rău, epilepsie:
bolnav de ceasul cel rău. [Slav. ÇASŬ].
ceas (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEAS, ceasuri, s. n. 1. Interval de timp egal cu 60 de minute; oră. ◊
Loc. adv. Cu ceasurile = timp îndelungat, mult.
La tot ceasul = întruna, mereu. ◊
Expr. Cu un ceas mai devreme (sau
mai curând) = cât mai repede cu putință, până nu e prea târziu.
În ceasul al doisprezecelea = în ultimul moment. ♦ Spațiu, distanță care se poate parcurge în timp de o oră.
Acest sat e la 3 ceasuri de București. ◊
Expr. A face un ceas bun până... = a avea nevoie de o oră întreagă (sau de mai bine de o oră) până... ♦ Fiecare dintre cele 24 de părți în care este împărțită o zi și care sunt marcate pe cadranul și cu acele unui ceasornic;
p. ext. bătaie a ceasornicului, când acele cadranului ajung la unul dintre punctele principale ale cadranului.
2. Moment, clipă; timp, vreme. ♦ Timpul dinaintea sau din cursul unui eveniment. ◊
Expr. Ceas bun (sau
rău) = (în superstiții) moment considerat ca norocos (sau nenorocos).
(Să fie) într-un ceas bun ! formulă prin care se urează cuiva succes când întreprinde ceva. (
Pop.)
A se da de ceasul morții = a se agita; a se frământa, a se zbuciuma.
3. Aparat care servește la determinarea și măsurarea timpului în limitele unei zile; ceasornic. ◊
Ceas electronic = ceas a cărui funcționare se bazează pe folosirea circuitelor integrate specializate.
Ceas digital = ceas (electronic) la care ora este indicată prin cifre afișate pe un ecran.
Ceas vorbitor =
a) ceas electronic la care ora este anunțată verbal;
b) magnetofon pentru redarea înregistrărilor de semnal orar și a unor informații vorbite asociate, folosit pentru anunțarea orei exacte în rețeaua telefonică.
Ceas solar = suprafață mărginită de numere, având în centru o tijă a cărei umbră indică cu aproximație orele zilei; cadran solar. ◊
Expr. A merge ca ceasul = (despre mașini, aparate etc.) a funcționa perfect. ♦ Aparat în formă de ceas (3), ale cărui limbi înregistrează mișcarea, viteza, consumul; contor.
4. Slujbă religioasă săvârșită la anumite ore din zi. — Din
sl. časŭ.