ceaprăzărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEAPRĂZĂRÍE1 s. f. Meseria de ceaprazar. –
Ceaprazar +
suf. -ie.ceaprăzărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEAPRĂZĂRÍE2, ceaprăzării, s. f. 1. Prăvălie în care se vând ceaprazuri (
1) sau,
p. ext., chipie sau alte obiecte de uniformă (militară).
2. Diferite feluri de ceaprazuri (
1). –
Ceapraz +
suf. -ărie.ceaprăzărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CEAPRĂZĂRÍE, (2) ceaprăzării, s. f. 1. Meseria de ceaprazar.
2. Prăvălie în care se vând ceaprazuri,
p. ext. chipie și alte obiecte de uniformă (militară).
3. Diferite feluri de ceaprazuri. –
(1) Din
ceaprazar +
suf. -ie, (2, 3) din
ceapraz +
suf. -ărie.ceaprăzărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ceaprăzăríe (
înv.)
(cea-pră-) s. f.,
art. ceaprăzăría, g.-d. art. ceaprăzăríei; (magazine)
pl. ceaprăzăríi, art. ceaprăzăríileceaprăzărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEAPRĂZĂRÍE1 s. f. Meseria de ceaprazar. —
Ceaprazar +
suf. -ie.ceaprăzărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CEAPRĂZĂRÍE2, ceaprăzării, s. f. 1. Prăvălie în care se vând ceaprazuri (1) sau,
p. ext., chipie sau alte obiecte de uniformă (militară).
2. Diferite feluri de ceaprazuri (
1). —
Ceapraz +
suf. -ărie.