ceaprazar - explicat in DEX

ceaprazar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CEAPRAZÁR, ceaprazari, s. m. Fabricant sau negustor de ceaprazuri (1) sau, p. ext. de chipie și de alte obiecte de uniformă (militară). – Ceapraz + suf. -ar.

ceaprazar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CEAPRAZÁR, ceaprazari, s. m. Fabricant sau negustor de ceaprazuri, p. ext. de chipie și alte obiecte de uniformă (militară). – Din ceapraz + suf. -ar.

ceaprazar (Dicționaru limbii românești, 1939)
ceaprazár m. (d. ceapraz). Acela care face saŭ vinde ceaprazurĭ, coase galoane și trese, face chipiurĭ și alte micĭ lucrurĭ de echipament militar. – Vechĭ și ceprăgar. V. pasmantier, găitănar.

ceaprazar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ceaprazár (înv.) (cea-pra-) s. m., pl. ceaprazári

ceaprazar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ceaprazar m. cel ce face sau vinde ceaprazuri: ceaprazarii fabricau bucmele, șireturi, tasnale și terteluri.

ceaprazar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CEAPRAZÁR, ceaprazari, s. m. Fabricant sau negustor de ceaprazuri (1) sau, p. ext., de chipie și de alte obiecte de uniformă (militară). — Ceapraz + suf. -ar.