ceangău (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CEANGẮU, ceangăi, s. m. (La
pl.) Nume dat populației de grai românesc și maghiar și de religie catolică, emigrată de-a lungul timpului din sud-estul Transilvaniei în Moldova (mai ales în județul Bacău); (și la
sg.) persoană care face parte din această populație. – Din
magh. csángó.