căzătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂZĂTÚRĂ, căzături, s. f. 1. Faptul de a cădea.
2. (La
pl.) Deșeuri.
3. (
Depr.) Om sau animal bătrân și neputincios; om degradat moralicește.
4. Porțiune de pădure bătrână, cu copacii doborâți de vânt. –
Cădea +
suf. -ătură.