cătrăni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂTRĂNÍ, cătrănesc, vb. IV.
1. Tranz. A acoperi, a îmbiba un stâlp, un zid, o traversă etc. cu catran, cu scopul de a le proteja.
2. Refl. și
tranz. Fig. A (se) supăra tare, a (se) amărî, a (se) necăji.
3. Tranz. Fig. A otrăvi (
1), a învenina. – Din
catran.