catrafuse (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATRAFÚSE s. f. pl. (
Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalâc, boarfe. ◊
Expr. A-și lua (sau
a-și strânge)
catrafusele = a-și strânge lucrurile pregătindu-se de plecare; a pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc;
p. ext. a o șterge, a-și lua tălpășița. –
Et. nec.catrafuse (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)catrafúse s. f. pl. – Numai în expresia
a-și lua catrafusele, a pleca repede, a o șterge. –
Var. catravase. Origine necunoscută. Pare a fi o interpretare umoristică a lui
catavasii (
cf. rus. katavasija „încurcătură”), în sensul că primul obiect pe care trebuie să-l ia preotul cînd pleacă trebuie să fie liturghierul sau cartea de rugăciuni. Cihac, II, 488, citează un
mag. kateputa „bagaj”, care nu pare a-i fi convins pe specialiști.
catrafuse (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATRAFÚSE s. f. pl. (
Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalâc. ◊
Expr. A-și lua (sau
a-și strânge)
catrafusele = a se pregăti de plecare;
p. ext. a pleca pe furiș, a fugi.
catrafuse (Dicționar de argou al limbii române, 2007)catrafuse s. f. pl. 1. obiecte casnice mărunte, ținute în dezordine
2. obiecte personale ale cuiva
catrafuse (Dicționaru limbii românești, 1939)catrafúse (Mold. Munt.),
catraváse (Olt.) și
trancafúse (Olt. Munt.) n. saŭ f. pl. (var. din
trancanale, tărăbuțe, teleuțe).
Iron. Bagaj, calabalîc.
A-țĭ lua catrafusele, a pleca.
A-țĭ aduce catrafusele, a veni cu bagajele. V.
hondrobeĭe.catrafuse (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)catrafúse, s.f., pl. – Obiecte casnice mărunte, boarfe: „Păsula și prunele / Strângu-și catrafusele” (Calendar 1980: 16). – Et. nec. (MDA).
catrafuse (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catrafúse (
fam.)
(ca-tra-) s. f. pl.catrafuse (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)catrafuse f. pl.
fam. cele trebuincioase pentru îmbrăcăminte, mărunțișuri de ale casei:
a-și lua catrafusele, a se căra. [Origină necunoscută].
catrafuse (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATRAFÚSE s. f. pl. (
Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalâc, boarfe. ◊
Expr. A-și lua (sau
a-și strânge)
catrafusele = a-și strânge lucrurile pregătindu-se de plecare; a pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc;
p. ext. a o șterge, a-și lua tălpășița. —
Et. nec.