catran (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATRÁN s. n. 1. Lichid vâscos de culoare închisă, obținut prin distilarea petrolului, a cărbunilor sau a lemnului; gudron. ◊
Expr. A se face catran (
de mânie sau
de supărare) = a se supăra foarte tare.
2. Fig. Supărare mare; venin.
Are catran la inimă. 3. (
Pop.; în
expr.)
Catran de... = foarte, extrem de...
Catran de scump. – Din
tc. katran.catran (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)catrán s. m. –
1. Lichid vîscos de culoare închisă, gudron. –
2. Chin, grijă, amărăciune. –
Mr. cătrane, megl. cătran. Tc. katran (din
arab. alqitrān, de unde și
sp. alquitrán, port. alcatrão, fr. goudron),
cf. it. catrame, ngr. ϰατράμι,
alb. katram (Șeineanu, II, 95; Lokotsch 1128; Ronzevalle 134; REW 4684a). În
Trans., prin intermediul
sb. katran sau al
mag. katrány, de aceeași proveniență.
Der. cătrăni, vb. (a da cu catran; a supăra, a amărî;
refl., a se înfuria, a turba);
cătrăneală, s. f. (acțiunea de a (se) cătrăni; amărăciune);
cătrănitură, s. f. (cătrăneală);
cătrănos, adj. (plin de catran);
cătrăniță, s. f. (
Trans., chibrit). Dubletul
neol. gudron, s. n., din
fr., a dat naștere
vb. gudrona. Edelspacher 16 se gîndește, desigur în mod greșit, că
mag. provine din
rom.catran (Dicționar de argou al limbii române, 2007)catran adv. foarte, extrem de.
catran (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATRÁN s. n. 1. Lichid vâscos de culoare închisă, obținut prin distilarea petrolului, a cărbunilor sau a lemnului. ◊
Expr. A se face catran (de mânie) = a se înfuria.
2. Fig. Supărare mare; venin.
Are catran la inimă. 3. (
Pop.; în
expr.)
Catran de... = foarte, extrem de...
Catran de scump. –
Tc. katran.catran (Dicționaru limbii românești, 1939)catrán n., pl.
urĭ (turc.
katran, d. ar.
alquitran; ngr.
katráni, bg. rus.
katrán; it.
catráme, fr.
goudron; sp.
alquitran). O substanță neagră și cleĭoasă scoasă din arboriĭ rășinoșĭ (catran vegetal) și din cărbuniĭ de pământ (catran mineral). Cel vegetal e maĭ scump și e întrebuințat în medicină (emplastre, inhalațiunĭ, apă cătrănită), iar în industrie e întrebuințat, ca și cel mineral, la ungerea butoaĭelor, a funiilor, a pînzelor, a lemnelor de corăbiĭ, ca să devie impermeabile și să nu putrezească. – Barb. fr.
gudron.catran (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)catrán, -uri, s.n. – Carton tratat cu gudron (bitum, smoală). – Din tc. katran, prin interm. srb. katran, magh. katrány (DER).
catran (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catrán (ca-tran) s. n., (feluri)
pl. catránuricatran (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)catran n.
1. păcură, îngroșată și neagră, cu care se ung parii și scândurile spre a le feri de putregaiu;
2. fig. mânie mare, urgie:
se supără de se făcu foc și catran. [Turc. KATRAN].
catran (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATRÁN, (
2)
catranuri, s. n. 1. Lichid vâscos de culoare închisă, obținut prin distilarea petrolului, a cărbunilor sau a lemnului; gudron. ◊
Expr. A se face catran (de mânie sau
de supărare) = a se supăra foarte tare.
2. Sort de catran (1).
3. Fig. Supărare mare; venin.
Are catran la inimă. 4. (
Pop.; în
expr.)
Catran de... = foarte, extrem de...
Catran de scump. — Din
tc. katran.