catehumen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATEHÚMEN, -Ă, catehumeni, -e, s. m. și
f. Persoană adultă pregătită pentru primirea botezului (în creștinismul primitiv). – Din
fr. catéchumène.catehumen (Marele dicționar de neologisme, 2000)CATEHÚMEN, -Ă s. m. f. adult care primește învățătura religioasă în vederea botezului (în creștinismul primitiv). (< fr.
catéchumène)
catehumen (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CATEHUMEN (‹
fr.,
lat.)
s. m. 1. Persoană care dorind să devină creștină, se pregătește în vederea primirii botezului.
2. (La protestanți) Tînăr sau tînără care, la sfîrșitul instrucției religioase, își confirmă public dorința botezului și este admis în comunitate.
3. Aspirant la o inițiere oarecare.
catehumen (Dicționaru limbii românești, 1939)*catehúmen, V.
catecumen.catehumen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catehúmen s. m.,
pl. catehúmenicatehumen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATEHÚMEN, -Ă, catehumeni, -e, s. m. și
f. Persoană adultă pregătită pentru primirea botezului (în creștinismul primitiv). — Din
fr. catéchumène.