categoric - explicat in DEX

categoric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative; precis, hotărât; necondiționat. ♦ Clar, limpede. ◊ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – Din fr. catégorique, lat. categoricus.

categoric (Dicționar de neologisme, 1986)
CATEGÓRIC, -Ă adj. (adesea adv.) Precis, hotărât; necondiționat. ♦ (Log.; despre judecăți) În care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. [Cf. fr. catégorique, lat. categoricus].

categoric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CATEGÓRIC, -Ă adj. (și adv.) precis, hotărât; necondiționat. ◊ (log.; despre judecăți) în care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. (< fr. catégorique)

categoric (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -e, adj. (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative, precis, hotărât; necondiționat. ◊ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – Fr. catégorique (lat. lit. categoricus).

categoric (Dicționaru limbii românești, 1939)
*categóric, -ă adj. (vgr. kategorikós). Clar, precis: răspuns categoric. Imperativ categoric, în doctrina luĭ Kant, regulă de acțiune care se impune voințeĭ ca o comandă universală și absolută. Adv. În mod categoric.

categoric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
categóric adj. m., pl. categórici; f. categórică, pl. categórice

categoric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
categoric a. conform rațiunii, clar și preciz: refuz categoric; imperativ categoric, în doctrina lui Kant, regulă de acțiune ce se impune voinței ca un ordin universal și absolut.

categoric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CATEGÓRIC, -Ă, categorici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative; precis, hotărât; necondiționat. ♦ Clar, limpede. ◊ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. — Din fr. catégorique, lat. categoricus.