catarinian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATARINIÁN, catarinieni, s. m. (La
pl.) Grup de maimuțe superioare, cu nările apropiate și coada de obicei scurtă; (și la
sg.) maimuță din acest grup. [
Pr.:
-ni-an] – Din
fr. catarhiniens.catarinian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catarinián (-ni-an) s. m.,
pl. catariniéni (-ni-eni)catarinian (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATARINIÁN, catarinieni, s. m. (La
pl.) Grup de maimuțe superioare, cu nările apropiate și coada de obicei scurtă; (și la
sg.) maimuță din acest grup. [
Pr.: -
ni-an] – Din
fr. catarhinien.