cataroi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATARÓI s. n. (
Înv. și
reg.)
1. Apoplexie, dambla.
2. Guturai, gripă; gută. – Din
ngr. katarroí.cataroi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)catarói
s. m. –
1. Apoplexie. –
2. Răceală, guturai. –
Var. (
Trans.)
cătărue. Ngr. ϰαταρροń „guturai” (Cihac, II, 644).
cataroi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cataroi1, cataroaie s. n. bolovan.
cataroi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cataroi2, cataroi s. m. țigan.
cataroi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATARÓI s. n. (
Înv. și
reg.)
1. Apoplexie, dambla.
2. Guturai, gripă; gută. –
Ngr. katarroí.cataroĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)cataróĭ n., pl.
oáĭe (ngr.
katarroi, vgr.
katarroé și
katárroĭa, d.
katá, în jos, și
réo, curg. V.
catar, diareĭe).
Vechĭ. Apoplexie:
l-a lovit cataroĭ (dambla)
de voĭe rea (Nec. 2, 223).
Azĭ pop. Catar. Epitet unuĭ om răŭ, ca și
diavol (Doĭna, 1, 114).
cataroi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catarói (
înv.,
reg.)
s. n.cataroi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATARÓI s. n. (
Înv. și
reg.)
1. Apoplexie, dambla.
2. Guturai, gripă; gută. — Din
ngr. katarroí.