catargă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)catárgă s.f.
1. (înv.) corabie cu condamnați la muncă silnică; galeră.
2. (reg.) sanie mică, cioaclă.
catargă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)catárgă (-ge), s. f. – Galeră. –
Mr. catregă. Gr. ϰάτεργον (Murnu 11);
cf. sl. katruga, sb. katarka, rus. kátorga, tc. kedirga. –
Der. catergar, s. m. (ocnaș de galeră; golan, vagabond), din
ngr. ϰατεργάρις „ocnaș pe galeră” (
mr. cătărgar),
cf. Gáldi 162.
catargă (Dicționaru limbii românești, 1939)catárgă f., pl.
e și
cătărgĭ (mgr.
kátergon, de unde și vsl.
katrŭga, turc.
kadyrga, rus.
kátorga, galeră).
Vechĭ. Galeră.
Azĭ. Btș. Prepeleac.
catargă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)catargă f. Tr. sanie mai mică cu care oamenii săraci își aduc lemne în timp de iarnă. [Vorbă identică cu cea precedentă].