catarg (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CATÁRG, catarge, s. n. 1. Stâlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pânzele sau antenele de telegrafie fără fir; arbore.
2. Construcție de metal care înlocuiește turnul de extracție în industria petrolieră. – Din
ngr. katárti.catarg (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)catárg (catárge), s. n. – Stîlp vertical pe o navă, arbore. –
Var. (
înv.)
catart. –
Mr. catartu. Ngr. ϰατάρτι, cu finala schimbată prin influența lui
catargă; cf. sb. kàtarka, kàtarga, rus. katartĭ.catarg (Dicționar de argou al limbii române, 2007)catarg, catarge s. n. (er.)catarg (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CATÁRG, catarge, s. n. Stâlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pânzele sau antenele de telegrafie fără fir. –
Ngr. katarti.catarg (Dicționaru limbii românești, 1939)catárg n., pl.
e și
urĭ (ngr.
katárli; sîrb.
katarka, vechĭ
katarga, catarg, supt [!] infl. luĭ
catargă). Stîlpu care ține antenele și pînzele corăbiiĭ. – Rar
catart. În marina militară
árbore.catarg (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)catárg s. n.,
pl. catárgecatarg (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)catarg n. Mold. V.
catart: luntrea cu ale ei vintrele spânzurate de catarg EM. [Vechiu rom.
catargă, galeră = gr. bizantin KÁTERGON].
catarg (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CATÁRG, catarge, s. n. 1. Stâlp de lemn sau tub metalic care se montează vertical pe o navă pentru a susține pânzele sau antenele de telegrafie fără fir; arbore.
2. Construcție de metal care înlocuiește turnul de extracție în industria petrolieră. Din
ngr. katárti.