căsuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂSÚȚĂ, căsuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui
casă1 (
1); căscioară, căsișoară, căsulie. ♦
Căsuță poștală = ghișeu sau compartiment special unde se repartizează și se păstrează, la poștă, scrisorile pe care le ridică personal adresantul.
2. Compartiment dintr-o cutie de litere tipografice, în care se păstrează un singur fel de literă. ◊
Căsuță tipografică = spațiu destinat colofoniului.
3. (La
pl.) Spațiile dintre dinții spatei, prin care trec firele de urzeală la războaiele de țesut –
Casă1 +
suf. -uță.