căsuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CĂSÚȚĂ, căsuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui
casă1 (
1); căscioară, căsișoară, căsulie. ♦
Căsuță poștală = ghișeu sau compartiment special unde se repartizează și se păstrează, la poștă, scrisorile pe care le ridică personal adresantul.
2. Compartiment dintr-o cutie de litere tipografice, în care se păstrează un singur fel de literă. ◊
Căsuță tipografică = spațiu destinat colofoniului.
3. (La
pl.) Spațiile dintre dinții spatei, prin care trec firele de urzeală la războaiele de țesut –
Casă1 +
suf. -uță.căsuță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CĂSÚȚĂ, căsuțe, s. f. Diminutiv al lui
casă (1). ♦
Căsuță poștală = ghișeu special unde se repartizează și se păstrează, la poștă, scrisorile pe care vine să le ridice adresantul. ♦ Compartiment dintr-o cutie de litere tipografice, în care se păstrează un singur fel de literă.
căsuță (Dicționaru limbii românești, 1939)1) căsúță f., pl.
e (d.
casă 2). Casă mică (lăcriță, lădiță).
căsuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)căsúță s. f.,
g.-d. art. căsúței; pl. căsúțecăsuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CĂSÚȚĂ, căsuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui
casă1 (1); căscioară, căsișoară, căsulie. ♦
Căsuță poștală = ghișeu sau compartiment special unde se repartizează și se păstrează, la poștă, scrisorile pe care le ridică personal adresantul. ◊ (
Inform.)
Căsuță poștală electronică = zonă din memorie sau de pe un dispozitiv de stocare, unde este plasată poșta electronică.
2. Compartiment dintr-o cutie de litere tipografice, în care se păstrează un singur fel de literă. ◊
Căsuță tipografică = spațiu destinat colofoniului.
3. (La
pl.) Spațiile dintre dinții spatei, prin care trec firele de urzeală la războaiele de țesut —
Casă1 +
suf. -uță.