castru - explicat in DEX

castru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÁSTRU, castre, s. n. Lagăr, tabără romană întărită. – Din lat. castra, -orum.

castru (Dicționar de neologisme, 1986)
CÁSTRU s.n. Lagăr întărit al unei unități din armata romană. [< lat. castrum].

castru (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cástru (cástre), s. n. – Tabără romană întărită. – Mr. castru. Lat. castra (sec. XIX); în mr., din ngr. ϰάστρον.

castru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CÁSTRU s. n. lagăr, tabără fortificată a unei unități din armata romană. (< lat. castrum)

castru (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CÁSTRU, castre, s. n. Lagăr, tabără romană întărită. – Lat. lit. castra, -orum.

castru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cástru n., pl. e (lat. castrum. V. castel). Fort la Romanĭ. V. tranșeĭe.

castru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cástru s. n., art. cástrul; pl. cástre

castru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
castru n. lagăr întărit, la Romani.

castru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÁSTRU, castre, s. n. Lagăr, tabără romană întărită. — Din lat. castra, -orum.