castronel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CASTRONÉL,castronele, s. n. Castronaș. – Castron + suf. -el.
castronel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CASTRONÉL, castronele, s. n. Castronaș. – Din castron + suf. -el.
castronel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) castronél s. n., pl. castronéle
castronel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CASTRONÉL,castronele, s. n. Castronaș. — Castron + suf. -el.