castron (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CASTRÓN, castroane, s. n. Vas adânc în care se aduc la masă unele mâncăruri. – Indirect din
fr. casserole. Cf. săs. Kastrol, scr. kastrola, pol. kastrol.castron (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)castrón (castroáne), s. n. –
1. Vas adînc în care se aduc la masă unele mîncăruri. –
2. Supieră.
Fr. casserole; însă nu este ușor de indicat intermediarul,
cf. săs.,
pol. kastrol, rus. kastrjolja, sb. castrola (Cihac, II, 45; DAR). Direct din
fr., după Iordan,
Dift., 285; din
bg. kastron, după Pascu,
Arch. Rom., VI, 231, în vreme ce Capidan,
Raporturile, 222, afirmă că
bg. provine din
rom.castron (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CASTRÓN, castroane, s. n. Vas adânc în care se aduc unele mâncăruri la masă. –
Pol. kastrol (<
fr.).
castron (Dicționaru limbii românești, 1939)*castrón n., pl.
oane (pol.
kastrol, rus.
kastrĭúlĕa, germ.
kasserolle, fr.
casserole, pop.
castrole, d. it.
cazza, cazzuola, cățuĭe. It.
cazzaruóla și
casseróla d. fr. V.
cățuĭe). Vas mare de porțelan orĭ de faĭanță în care se aduce fertura [!] (cĭorba, borșu) la masă. – În nord
craston. V.
cĭorbalîc și
ceanac.castron (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)castrón s. n.,
pl. castroánecastron (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)castron n. vas mare și adânc, în care se aduce supa pe masă. [Sas. KASTROL (= fr.
casserole)].
castron (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CASTRÓN, castroane, s. n. Vas adânc în care se aduc la masă unele mâncăruri. —
Cf. săs. Kastrol, sb. kastrola, pol. kastrol.