casa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CASÁ, casez, vb. I.
Tranz. 1. A anula (în întregime sau parțial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului.
2. A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida.
3. (Rar) A sparge. – Din
fr. casser.