casa - explicat in DEX

casa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CASÁ, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (în întregime sau parțial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt economice; a lichida. 3. (Rar) A sparge. – Din fr. casser.

casa (Dicționar de neologisme, 1986)
CASÁ vb. I. tr. 1. A anula, în urma unui apel sau a unui recurs, o sentință judecătorească. 2. (Rar) A sparge. ♦ A scoate din serviciu, a reforma (o mașină, un aparat uzat etc.). [< fr. casser].

casa (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
casá (caséz, casát), vb. – A anula. Fr. casser. – Der. casant, adj.; casație, s. f. (Arg., minunat, de calitatea întîi).

casa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CASÁ vb. I. tr. 1. a anula, în urma unui recurs, o hotărâre judecătorească. 2. (rar) a sparge. 3. a scoate din uz și din inventar, a reforma (o mașină, un aparat etc.). II. refl. (despre vin) a-și pierde culoarea naturală în contact cu aerul. (< fr. casser)

casa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CASÁ, casez, vb. I. Tranz. A anula o hotărâre judecătorească. – Fr. casser.

casa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
casá (a ~) vb., ind. prez. 3 caseáză

casà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
casà v. 1. a anula: a casa o judecată, un concurs; 2. a priva de un grad, a destitui: a casa un ofițer (=fr. casser).

casa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CASÁ, casez, vb. I. Tranz. 1. A anula (în întregime sau parțial) o hotărâre judecătorească în urma admiterii recursului. 2. A efectua totalitatea operațiilor privind scoaterea definitivă din folosință și din inventar a unui mijloc fix a cărui folosire, reparare sau modernizare nu mai sunt rentabile; a lichida. 3. (Rar) A sparge. — Din fr. casser.