carvasara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARVASARÁ, carvasarale, s. f. (
Înv.) Local în care se aflau instalate birourile unei vămi; birou vamal. – Din
tc. kervansaray.carvasara (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)carvasará (carvasarále), s. f. – Vamă.
Tc. kervan saray, cf. fr. caravansérail (Roesler 595). –
Der. carvasaragiu, s. m. (vameș).
Cf. caravană.carvasara (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARVASARÁ, carvasarale, s. f. (
Înv.) Local în care se aflau instalate birourile unei vămi; birou vamal. –
Tc. kervansaray.carvasara (Dicționaru limbii românești, 1939)carvasará f. (turc.
kervan-seraĭ, d. pers.
kárvân-seraĭ, han p. caravane, caravanseraĭ. V.
chervan, seraĭ).
Vechĭ. Casa vămiĭ. – Și
cărvăsărie, chervăsărie.carvasara (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carvasará (
înv.)
s. f.,
art. carvasaráua, g.-d. art. carvasarálei; pl. carvasarále, art. carvasarálelecarvasara (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CARVASARÁ, carvasarale, s. f. (
Înv.) Local în care se aflau instalate birourile unei vămi; birou vamal. — Din
tc. kervansaray.carvasarà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)carvasarà f. odinioară, biurou vamal. [Vechiu rom.
chervăsărie = turc. KERVAN SERAY, caravanseraiu, han pentru caravane (v.
chervan)].