casabil - explicat in DEX

casabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CASÁBIL, -Ă, casabili, -e, adj. 1. Casant. 2. (Despre o hotărâre judecătorească) Care poate fi casat (1). – Din fr. cassable.

casabil (Dicționar de neologisme, 1986)
CASÁBIL, -Ă adj. 1. Casant. 2. (Despre o hotărâre judecătorească) Care poate fi anulat în urma unui apel sau a unui recurs. [Cf. fr. cassable].

casabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CASÁBIL, -Ă adj. 1. casant. 2. (despre o hotărâre judecătorească) care poate fi anulat în urma unui recurs. (< fr. cassable)

casabil (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CASÁBIL, -Ă, casabili, -e, adj. 1. Casant. 2. (Despre o hotărâre judecătorească) Care poate fi casat. – După fr. cassable.

casabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
casábil adj. m., pl. casábili; f. casábilă, pl. casábile

casabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CASÁBIL, -Ă, casabili, -e, adj. 1. Casant. 2. (Despre o hotărâre judecătorească) Care poate fi casat (1). — Din fr. cassable.