cartușieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CARTUȘIÉRĂ, cartușiere, s. f. Geantă sau cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele (
1); brâu (de piele, de pânză) cu locașuri tubulare, în care se introduc cartușele. [
Pr.:
-și-e-] – Din
fr. cartouchière.