cartușieră - explicat in DEX

cartușieră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CARTUȘIÉRĂ, cartușiere, s. f. Geantă sau cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele (1); brâu (de piele, de pânză) cu locașuri tubulare, în care se introduc cartușele. [Pr.: -și-e-] – Din fr. cartouchière.

cartușieră (Dicționar de neologisme, 1986)
CARTUȘIÉRĂ s.f. Cutie de piele, de pânză etc. care se prinde la centură și în care se țin cartușe. ♦ Bandă de piele sau de pânză pe care se poartă cartușele de vânătoare. [Pron. -și-e-. / < fr. cartouchière].

cartușieră (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CARTUȘIÉRĂ s. f. cutie de piele etc. la centură, în care se țin cartușe. ◊ bandă de piele sau de pânză pe care se poartă cartușele de vânătoare. (< fr. cartouchière)

cartușieră (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CARTUȘIÉRĂ, cartușiere, s. f. Cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele; brâu (de piele, de pânză) cu locașuri tubulare, în care se introduc cartușele. [Pr.: -și-e-] – Fr. cartouchière.

cartușieră (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cartușiéră f., pl. e (fr. cartouchière). Mică geantă de ținut cartușe. V. zăgîrnă, lăduncă.

cartușieră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cartușiéră (-și-e-) s. f., g.-d. art. cartușiérei; pl. cartușiére

cartușieră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cartușieră f. patrontaș, săculeț sau cutie de cartușe.

cartușieră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CARTUȘIÉRĂ, cartușiere, s. f. Geantă sau cutie mică de metal sau de piele, prinsă la centură, în care se țin cartușele (1); brâu (de piele, de pânză) cu locașuri tubulare, în care se introduc cartușele. [Pr.: -și-e-] — Din fr. cartouchière.