carub (Dicționar de neologisme, 1986)CARÚB s.m. (
Bot.) Carubier. [< it.
carrubo].
carub (Marele dicționar de neologisme, 2000)CARÚB s. m. fructul, carubierului. (< it.
carrubo)
carub (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CARÚB, carubi, s. m. (
Înv.) Roșcov. –
Fr. caroube.carub (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)carúb s. m.,
pl. carúbi